Imagini cu Portul Constanta in cel de-al Doilea Razboi Mondial

Interesele Germaniei si ale Rusiei devenisera ireconciliabile, fapt pentru care Planul Barbarossa de atacare a lui Stalin capatase contur inca din a doua parte a anului 1940. Ca si in Primul Razboi Mondial, componenta navala in Marea Neagra a avut un rol secundar in conceptia strategica a conducerii de razboi germane, inlaturarea sovieticilor din bazinul nord-pontic urma a se realiza printr-un razboi terestru. Kriegsmarina era angajata in batalia Anglei, iar introducerea unor componente ale ei in Marea Neagra era extrem de dificila datorita regimului restrictiv al Stramtorilor.

Potrivit opiniei unor analisti militari, „neglijarea componentei navale a razboiului in bazinul Marii Negre a fost o greseala, intrucat actiunile flotei sovietice si amenintarile acesteia au afectat serios atingerea obiectivelor strategice si au provocat ulterior pierderi grele, incetinind ritmul de ofensiva la Odessa si in Crimeea”.

La 22 iunie 1941, atacul impotriva URSS s-a declansat pe un front urias, de la Marea Baltica si pana la Marea Neagra. Dispozitivul strategic adoptat la litoralul nord-vestic al Marii Negre a avut un caracter predominant defensiv, deoarece succesul urma a fi asigurat prin executarea ofensivei terestre de-alungul costei nord-pontice, avand ca punct final Caucazul.

Misiunea principala a fortelor navale maritime consta in asigurarea transporturilor pe mare in folosul armatei de uscat de pe frontul de sud. Conducerea Wehrmacht-ului ramanea precauta, deoarece raportul de forte in Marea Neagra ii era in continuare nefavorabil . Flota sovietica a Marii Negre insuma, la inceputul ostilitatilor, 1 nava de lupta (cuirasat), 6 crucisatoare, 3 lidere, 14 contratorpiloare, 44 submarine, 15 nave dragoare, 4 canoniere, 2 nave de supraveghere a barajelor de mine, 84 vedete torpiloare, 10 vanatoare de submarine. Lipsite de posibilitatea de a organiza si desfasura operatii maritime militare de amploare din cauza raportului de forte net defavorabil, fortele Axei au fost nevoite sa recurga exclusiv la operatii terestre pentru lovirea si ocuparea bazelor maritime sovietice, care asigurau inamicului libertatea de miscare in Marea Neagra.

Hotarat sa castige lupta pentru obtinerea suprematiei in bazinul pontic, Hitler si-a indreptat, concomitent, atentia spre peninsula Crimeea, abandonand indeplinirea unui principal obiectiv strategic strategic, cucerirea Moscovei. Intr-un ordin datat 21 august 1941, Hitler punea capat „avantului” generalilor Halder si Guderian de a relua imediat ofensiva spre Moscova. „Generalii mei – spunea el – habar n-au de aspectele economice ale razboiului”. Fuhrer-ul hotaraste ca „cel mai important obiectiv care trebuie indeplinit inainte de venirea iernii nu este capturarea Moscovei, ci cucerirea Crimeii si a regiunii industriale si miniere a Donetului, precum si intreruperea aprovizionarii rusilor cu petrol din Caucaz” . In conceptia liderului german, ocuparea Crimeii determina intreruperea aprovizionarii armatelor sovietice cu petrol din Caucaz, dar si asigurarea aprovizionarii trupelor germane cu petrol din Romania. Stapanirea Crimeii insemna, de fapt, asigurarea controlului asupra Marii Negre de catre flota germana si cea romana.

Translator
Romanian flagItalian flagChinese (Simplified) flagEnglish flagGerman flagFrench flagSpanish flagRussian flagGreek flagBulgarian flagSwedish flagHebrew flagUkrainian flag
Simplificam Imobiliarele